Cafeneaua socială, un nou concept în Cluj: “Oamenii o apreciază, dar pentru a rezista, ar trebui să vină măcar să încerce produsele noastre”

by admin

Conceptul primei cafenele sociale care s-a deschis în Cluj-Napoca, Cofeels, s-a născut din pura pasiunea pentru cafea. Este o întreprindere socială prin care inițiatorul proiectului își dorește să aducă laolaltă oamenii care iubesc cafeaua și în acelși timp să le ofere o șansă la integrare persoanelor cu diferite dizabilități. Proprietarul are el însuși deficiențe de vedere. Inspirat de povestea personală și ambiționat să se autodepășească permanent, Lucian Butnaru și-a propus ca prin pasiunea pentru cafea să contribuie la îmbunătățirea calității vieții acestor persoane.

“Ideea a venit din serialul Friends. Ulterior, am terminat masterul de economie socială și având dizabilitate de vedere, lucrurile s-au împletit. Așa a reieșit ideea de cafenea socială care are numele Cofeels. Noi lucrăm cu cafea de specialiate, în ideea în care vrem să oferim oamenilor care ajung la noi un produs de foarte bună calitate”, ne-a explicat Lucian Butnaru.

Practic, 90% din profitul cafenelei este redirecționat în scopuri sociale. Astfel, de fiecare dată când achiziționezi o cafea sau alt produs din cafenea, faci un pas spre a le oferi o viață mai bună celor care nu pot vedea lumea în felul în care tu ai șansa să o vezi. Multe dintre persoanele cu dizabilități din Cluj vin aici mereu, chiar și-au creat un obicei, iar câțiva au locul lor în cafenea. Persoanele nevăzătoare pot să intre cu bastonul sau cu patrupedele.

După ce au auzit că se va deschide cafeneaua, s-au înscris pentru postul de barista aproximativ 130 de oameni, mulți dintre ei cu dizabilități.

“După ce am deschis cafeneaua, multe persoane cu dizabilități au venit aici din dorința de a se angaja. Deschideau ușa și ne întrebau dacă nu mai facem angajări. Am fost pus într-o dilemă atunci, deoarece trebuie să găsești un echilibru foarte bun între business și angajați. Momentan este destul de greu să mai angajez pe cineva. Până la anul, în mai, trebuie să fac profit ca să reușesc să fiu sustenabil timp de 6 luni. Tot ce încasez trebuie să pun deoparte, pe lângă toate cheltuielile. Din cei 100.000 de euro câștigați, plătesc chiria și cele cinci salarii”.

Lucian mărturisește că a ales oameni pasionați de ceea ce fac în detrimentul celor cu experiență.

Angajații cafenelei sociale

În cafenea există cinci angajați cu tot cu Lucian. Un angajat “foarte fain” de care a dat este Elena, care lucrează ca barman. Elena a dezvoltat un sistem de vânzare de pe urma unui curs online care este comercializat chiar în cafenea. Are diabet de tip I, dar nu are certificat de handicap pentru că “ar fi umblat de pomană pentru nimic”, spune Lucian.

Cealaltă fată, Mădălina, care îi ajută pe partea de marketing, este talentată la scris. Când a decis să o angajeze și-a dat seama că trebuie să fie un om care să-și dorească să-și dezvolte abilitățile. Ea are surdocecitate, adică dizabilități asociate de auz și de vedere, însă are capacitatea să citească foarte bine pe buze. Partea mai accentuată este auzul, dar are aparat auditiv. Ea este chiar iubita lui Lucian, însă ei s-au cunoscut înainte să aibă această afacere.

Un alt coleg de-al lor este Mihai, băiatul cu sindrom Down. El l-a impresionat pe Lucian din momentul în care a venit la interviul de angajare: “Eu niciodată n-am fost la vreun interviu pregătit de acasă cu ceea ce trebuie să spun acolo. În schimb, Mihai avea sub monitorul său o foiță cu detalii. El credea că îl voi întreba despre rețete, cum se face cafeaua și de aceea a venit foarte, foarte pregătit. Avea foițe pe aici, ceea ce am apreciat. Am zis clar că lucrez cu el”.

După acest interviu, Lucian s-a gândit la o strategie: “În toate celelalte interviuri la care au venit diverse persoane să se angajeze la noi, i-am întrebat cum li se pare dacă ar fi coleg/colegă cu o persoană care are sindrom Down. Dacă sunt ok cu treaba asta sau nu. Una dintre persoane chiar a început să se gândească mai mult, să se uite pe pereți și mi-am dat seama că nu este locul acelei persoane în cafenea”.

Cea de-a cincea persoană din echipă este Livia. Ea are dizabilități de vedere, iar Lucian o știe chiar din școală, au fost colegi. Ea este pe partea de creativitate, dar are și experiență în organizarea evenimentelor senzoriale. A fost voluntară la o asociație pentru nevăzători, cei care au organizat evenimentul “Cină pe întuneric”.

Crearea unor evenimente, astfel încât oamenii să îi “cunoască” și mai mult

“Noi vrem să facem câteva evenimente senzoriale aici, în cafenea. Livia lucrează acum la acest proiect, la o pagină de prezentare a evenimentului. Oamenii se vor putea înscrie cu link de plată pe site pentru a le fi la îndemână oamenilor. Scopul este de conștientizare cu privire la viața și dificultățile pe care le întâlnesc persoanele cu dizabilități de vedere și nu numai. Scopul este ca publicul larg să înțeleagă prin ce trec persoanele cu dizabilități”, spune Lucian.

Lucian interacționează mult cu clienții săi. El își dorește ca oamenii să îi calce pragul și să le descopere poveștile mai de aproape.

“Oamenii în oraș vorbesc și spun <<uite ce chestie faină se întâmplă în orașul nostru>>. Apreciază, doar că aceste lucruri ca să poată rezista, trebuie și susținute. Efectiv fapte. Ca să ne susțină, oamenii ar trebui să vină măcar să încerce produsele noastre și să ne zică ce putem să îmbunătățim și dacă e bine, să dea mai departe ideea. La început a fost foarte multă vânzare din cauza mediatizării. Cred că în prima săptămână, iar după au scăzut vânzările. Acum oamenii sunt și în concedii, e cald, dar există și posibilitatea ca ei să fie doar mulțumiți că noi am deschis fără să treacă pe la noi”.

În afaraă de cafea, aici mai pot fi găsite brioșe cu cremă de vanilie, o serie de ceaiuri și câteva băuturi artizanale făcute din pulpa cireșei de cafea. Au și o vitrină a “faptelor bune” după cum a denumit-o Lucian. Au și câteva lumânări de la o întreprindere socială care angajează persoane din centrele de plasament. Acestea sunt confecționate din ceară de soia. De asemenea, se regăsesc și bufnițele pictate manual de persoane cu dizabilități intelectuale.

“Oamenii pot experimenta o cafea bună aici. Nu există o întreprindere socială dezvoltată ca și cafenea în Cluj. Oamenii bând o cafea bună pot să contribuie la susținerea unei afaceri sociale. Îmi doresc în 10 ani să dezvolt acest model de afacere la nivel de franciză. Să avem în orașele importante ale țării câteva astfel de locații”, a încheiat Lucian.

Te-ar putea interesa si

Comenteaza