Puține vinuri se recunosc atât de repede ca o Tămâioasă românească. E de ajuns să apropii paharul ca să simți florile de tei, trandafirul, busuiocul și mierea, iar numele soiului spune deja aproape totul: este strugurele care miroase a tămâie. Cu 1.732,74 de hectare, potrivit datelor ONVPV din 2026, Tămâioasa românească este abia al șaselea soi autohton ca suprafață, după cele trei Fetești (albă, regală și neagră), Băbească/Rară neagră și mai puțin cunoscuta Roșioară. Puține soiuri au însă o încărcătură identitară atât de mare, de la vinurile dulci de altădată până la Tămâioasele seci, tot mai apreciate astăzi.
Un Muscat cu buletin românesc
Din punct de vedere genetic, Tămâioasa românească este descendent din Muscat Blanc à Petits Grains, unul dintre cele mai vechi soiuri de viță cunoscute, cu rădăcini în Grecia antică. Al doilea părinte al soiului rămâne neidentificat. Tradiția spune că a ajuns pe teritoriul de azi al României în urmă cu aproximativ două milenii, adus de negustorii greci, și că s-a statornicit de timpuriu în dealurile Olteniei și ale Moldovei.
În catalogul internațional VIVC, Muscat Blanc à Petits Grains are nu mai puțin de 369 de sinonime. Printre ele se află Tămâioasă românească, Tămâioasă albă de Drăgășani și Tămâioasă de Moldova, dar și nume care arată cât de larg s-a răspândit soiul în sud-estul Europei, precum Tamianika sau Mirisavka. Fișele VIVC indică totuși România drept țară de origine pentru două variante de Tămâioasă românească, una fără părinți identificați, alta cu un singur părinte cunoscut. Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole (ONVPV) o înregistrează drept soi românesc. Explicația ține de timp: secole de selecție făcută de viticultori și de adaptare la locurile în care a crescut i-au dat o personalitate proprie. Are, așadar, o genealogie internațională și un caracter profund local.
Strugurele care miroase a tămâie
Fiind un soi aromatic, Tămâioasa românească se definește, în primul rând, prin parfum. În funcție de stilul de vinificație și de restul de zaharuri rămase în vin după fermentație, aromele pot trimite spre flori de tei, petale de trandafir, busuioc, rozmarin, tămâie, miere, caise, piersici, pere coapte sau chiar fructe tropicale și exotice. Versiunile seci sunt mai florale și mai precise, cu nuanțe de ierburi aromatice, iar cele dulci capătă amploare, cu note de miere, polen și fructe galbene de livadă.
În vie, soiul cere răbdare. Este un soi cu coacere mai târzie: strugurii se culeg din prima decadă a lui septembrie până în a doua decadă a lui octombrie, în funcție de stilul de vin urmărit și de condițiile anului. Toamnele lungi îl ajută să acumuleze 240-250 de grame de zahăr la litru, iar prin supramaturare poate trece de 270 de grame. Este însă și un soi pretențios, sensibil la ger, la secetă și la putregaiul cenușiu.
Sec, demisec sau dulce?
Decenii la rând, până spre finalul anilor ’90, s-a considerat că Tămâioasa trebuie vinificată demisec, demidulce sau dulce, pentru că altfel își pierde repede aromele. Vinificația modernă, împreună cu mai vechea tradiție a maturării pe drojdii fine, a arătat la începutul anilor 2000 că soiul poate da și vinuri seci de mare calitate, cu un potențial de învechire de 10-15 ani deja dovedit.
Vinurile dulci rămân totuși cartea de vizită a soiului. O Tămâioasă românească dulce, pornită la drum cu o aciditate peste medie, poate ajunge după câțiva ani în sticlă să stea alături de marile vinuri dulci ale lumii, cu aromele ei de miere, caise confiate și flori uscate.
Unde crește Tămâioasa
Harta Tămâioasei românești este dominată clar de Moldova. Județele moldovenești adună aproximativ 945 de hectare, puțin peste jumătate din totalul național. Încă o treime se află în sud, în Muntenia și Oltenia, cu circa 620 de hectare, iar Dobrogea urmează la distanță, cu aproape 120 de hectare. Suprafețe mai mici există în nord-vestul țării, mai ales în Satu Mare, în Banat și, cu doar câteva hectare, în Transilvania.
La nivel de județ, concentrarea e și mai vizibilă. Iașiul are 581 de hectare, aproape o treime din suprafața plantată cu Tămâioasă în România, urmat de Buzău (307 ha), Vaslui (219 ha), Prahova (103 ha), Vrancea (103 ha), Constanța (96 ha) și Dolj (94 ha). Doar Iași, Buzău și Vaslui adună aproape două treimi din suprafața națională.
De la Cotnari la Segarcea
În Moldova, Tămâioasa are o casă la fel de veche. La Cotnari se merge pe soiuri românești, iar Tămâioasa românească stă la loc de cinste, alături de Grasă de Cotnari, Frâncușă și Fetească albă, soiurile istorice ale podgoriei. Tot în Moldova, Beciul Domnesc o propune în varianta demidulce, cu note de miere, cea mai apropiată de gustul pe care mulți români îl asociază cu soiul.
În Dealu Mare, Aurelia Vișinescu vinifică Tămâioasa românească în ambele stiluri, în gama Artisan, dedicată soiurilor românești și gândită ca „vinuri cu identitate, vinuri vii”. Versiunea seacă se deschide cu note de trandafir și busuioc, caise și pere coapte, iar în gust aduce tămâie, grepfrut roșu și piersici, fiind potrivită ca aperitiv sau alături de bucătăria asiatică, libaneză ori indiană. Cea dulce păstrează același parfum de trandafir și busuioc, cu note de pepene galben și citrice, iar dulceața de miere e ținută în frâu de o aciditate vie.
Tot în Dealu Mare, Crama DeMatei, parte a grupului Vintruvian Estates, folosește soiul altfel: ca notă aromatică în Migală Cuvée 25 alb, un cupaj sec de șase soiuri în care Tămâioasa românească se întâlnește cu Fetească albă, Fetească regală, Chardonnay, Aligoté și Riesling italian. Rezultatul este un vin cu note de flori de primăvară, salcâm, mentă, măr auriu, ananas și pomelo, în care Tămâioasa nu domină, ci luminează ansamblul.
În Oltenia, Domeniul Coroanei Segarcea, fosta podgorie a Casei Regale, este locul de unde a pornit spre piață prima Tămâioasă românească vinificată sec, vinul care a arătat că soiul își poate păstra aromele și fără un rest semnificativ de zahăr.
La Drăgășani, Avincis a mers în direcția opusă și a readus în pahar stilul dulce de altădată. Cuvée Amélie a pornit, la prima ediție, ca un cupaj dulce de Tămâioasă românească și Muscat Ottonel, iar astăzi este o Tămâioasă dulce, inspirată de amintirea bunicii Amelia și de vinurile interbelice. Notele de mango, piersici, caise și miere, susținute de o aciditate ridicată, îl feresc de senzația de dulce în exces.
Un soi care se explică singur
Tămâioasa românească are tot ce îi trebuie unui soi care să explice vinul românesc unui străin: o istorie lungă, un set de arome imposibil de confundat și vinuri care merg de la seci și proaspete la dulci de colecție. Este suficient de familiară ca să fie iubită de la primul pahar și suficient de complexă ca să merite redescoperită.
Vinul românesc pe Prima TV
Povestea Tămâioasei românești și a celorlalte soiuri autohtone, dar mai ales a oamenilor din spatele vinului, continuă în „România din Cramă în Cramă”, emisiune realizată de Marinela Ardelean, Wines of Romania, în colaborare cu Wines of Europe.
În șapte episoade, dedicate celor șapte regiuni viticole ale țării, emisiunea trece prin peste 80 de crame și ascultă poveștile celor care fac vinul românesc de azi, inclusiv ale generației care îl va face mâine.
„România din Cramă în Cramă” se difuzează pe Prima TV în fiecare sâmbătă, la ora 13:00, cu o ediție specială pe 1 decembrie 2026.
este parte a
