Pielăritul, un meșteșug redescoperit de tineri!

by Bianca Baraboi

Pielăritul (prelucrarea artistică a pielii) este un meşteşug vechi care contribuie la crearea obiectelor de port popular. Materia primă este asigurată de practicarea unor ocupaţii străvechi precum creşterea vitelor şi păstoritul. Sunt folosite pieile de  animale, asupra cărora se aplică metode originale de argăsire (cu var sau tărâţe de grâu etc.) pentru a pregăti pojiţa pentru brodat, iar ornamentica pieselor lucrate (mai ales pieptarele şi cojoacele) este extrem de variată (colorare, presare, perforare, aplicare, brodare cu mătase).

sursa foto: Sebastian Bucur

În ultimii ani meşterii artizani, puțini la număr ce-i drept, lucrează o vastă gamă de produse din piele: accesorii de îmbrăcăminte (poşete, mănuşi, cordoane, portofele), căciuli, haine şi jachete din piele, caracterizate printr-o croială modernă, având inserate detalii inspirate din arta tradiţională a cojoacelor româneşti.

Sunt puțini cei care azi, duc mai departe însă tradiția veche și tehnicile din străbuni. Și dacă poate vă așteptați să întâlniți pe cineva în vârstă, care mai duce tradiția în zilele noastre, ei bine, vi-l prezentăm pe Sebastian Bucur, un tânăr de 25 de ani din Târgu-Mureș, care e îndrăgostit de această meserie. Din dragoste pentru tradiții și poate din chemarea străbunilor, spune el, duce acum mai departe o artă, putem spune. Acum a reușit să își deschidă propriul atelier.

sursa foto: Sebastian Bucur

Am stat de vorbă cu el și ne-a împărtășit cum a ajuns să iubească această meserie și de ce vrea să ducă mai departe o activitate străveche.

Reporter: Spune-ne când ai avut prima întâlnire cu acest meșteșug?

Sebastian Bucur: Prima mea întâlnire cu pielea a avut loc acum mai bine de doi ani, când am aplicat pentru un post de marochiner la o firmă care se ocupa exclusiv cu realizarea curelelor de ceas. De la ei am învățat o mare parte de denumiri, tipuri de piele și scule dar și singur, autodidact, căutând prin anticariate cărti despre pielărie și marochinărie.

R: Ce te-a atras în această direcție?

S.B: Ce m-a atras cel mai mult? Hmm, dragostea pentru tradiții și probabil chemarea străbunilor… Dragostea de tot ce înseamnă natural și respectul față de animale. Sunt cei trei factori pe care merg. Dragostea, dorința de a duce ceva mai departe și respectul față de animalul sacrificat care constă în realizarea de produse utile omului.

sursa foto: Sebastian Bucur

R: Când ai început efectiv să lucrezi?

S.B: Ca și lucru cu pielea am început în urmă cu doi ani să realizez și să comercializez produse din piele pe care le împart în două categorii : replici istorice și accesorii small leather goods: de la portofele, genți și curele până la brățări și mărțișoare.

R: Ai un produs favorit, pe care îl faci cu mare plăcere?

S.B: Un produs pe care îl realizez tot timpul cu mare drag este opinca antică, carbotinae pe numele ei. O încălțăminte croită dintr-o singură bucată de piele cu lamele suprapuse în vârf. Este produsul de care m-am îndrăgostit iar procedeul nu este unul neapărat simplu. Ca să lucrăm cu piele avem nevoie ca materia primă să fie tăbăcită, prin tăbăcire înțelegem că produsul a fost tratat cu diferite taninuri naturale iar pielea a devenit moale si maleabilă. Acest proces de tăbăcire se folosește încă din epoca pietrei atunci când pieile și blănurile erau singurele materiale în care te puteai înveli.

R: Cât durează să le creezi?

S.B: Ca și timp de execuții la proiecte ele variază de la un produs la altul dar pot să spun că cel mai rapid accesoriu pe care l-am făcut a durat undeva la 10 minute și a fost vorba despre un breloc. Iar cel mai longeviv proiect la care lucrez este o geantă care până acum are undeva la 28 de ore de muncă și încă nu este gata.

sursa foto: Sebastian Bucur

R: De unde procuri materia primă?

S.B: Materia primă, pielea, în unele cazuri o iau de la fermieri după sacrificarea animalului și mă apuc de argăsire și tăbăcire. Asta în cazul unor replici istorice. În cazul accesoriilor small leather goods prefer să cumpăr pielea de la tăbăcăriile de renume.

R: Cine sunt clienții tăi?

S.B: Ca și clienți am de la actori de reconstituire care îmi cer replici până la colecționari de ceasuri care comandă săptămânal câte o curea nouă.

sursa foto: Sebastian Bucur

R: Cer românii produse hand made din piele, e cerere?

S.B: În ultimul timp am observat că încet, încet lumea începe să se întoarcă la natural și la handmade. Unii români sunt mai reticenți dar străinii apreciază foarte mult lucru manual.

R: Ce îți aduce satisfacții?

S.B: Ce îmi aduce satisfacții? Cred că zâmbetul clienților după ce ies din atelier cu câte un produs  dar și gândul că am reușit să duc o tradiție, un meșteșug de când lumea… mai departe!

sursa foto: Sebastian Bucur

Te-ar putea interesa si

Comenteaza