De luni, 15 martie, începe Postul Sfintelor Paști, unul dintre cele patru posturi de durată din timpul anului bisericesc. Am stat de vorbă cu părintele paroh Teodor Lazăr, cel care slujește la Catedrala Greco-Catolică “Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca și l-am rugat să ne explice semnificația acestei perioade pentru creștini.
“Intrarea în post se face treptat. Practic, perioada care premerge Marele Praznic al Învierii Domnului se numește Triod. Rugăciunea capătă o altă dimensiune, nu se cântă opt ode, ci doar trei. Perioada Triodului începe cu zece săptămâni înainte de sărbătoarea Învierii și se intră treptat în orizontul acesta al renunțării unei vieți exterioare pentru una interioară, dusă până la intimitate. Am folosit cei trei termeni latini: exterior, interior, intimus. În limba română, cuvântul intim are un înțeles mai aparte, trebuie priceput bine în acest sens”, spune preotul paroh Teodor Lazăr.
După spusele părintelui, cei trei piloni ai unei perioade de post sunt: rugăciunea care întărește foarte tare credința mai ales în această perioadă ciudată, generozitatea de care trebuie să dăm dovadă și renunțarea la surplusuri.
“Trebuie să fim atenți pentru că nu trebuie abuzat trupul, nu trebuie chinuit, nu trebuie gândit platonic. Trupul nu este o <<pușcărie>> a spiritului. Postul propune de fapt o renunțare a vieții exterioare. Nu este vorba de mâncare, pentru că în felul aceesta ne putem confunda foarte ușor cu sportivii sau cu bolnavii care urmează și ei o dietă atentă pentru a-și redobândi capacitățile fizice. Să nu înțelegem că, dacă ne chinuim sau înfometăm trupul, ne hrănim mai bine sufletul. Această renunțare trebuie să aibă o logică, un bun simț, iar intrarea în post se face după cum spuneam, pas cu pas.
Generozitatea noastră să fie necondiționată în măsura în care putem să fim generoși, dar nu creem astfel un mod spectaculos. Toți putem oferi, dacă nu de pe card, măcar de pe cord. Dacă nu din mână, măcar un zâmbet. Fie el și unul <<arestat>> în aceste vremuri, merită să dăm masca jos pentru două clipe să oferim un zâmbet cald. Eu zic că merită, chiar cu riscurile de rigoare. Hristos nu vrea să vadă fețe posomorâte. El dorește să rămânem aproape, să oferim o îmbrățișare caldă. Pare că vorbesc împotriva unor directive date de conducerea lumii, dar lucrurile acestea trebuie să le facem mai ales în aceste vremuri. Oricum trăim într-o postire de un an de zile”, explică Teodor Lazăr.
“Să știți că și aerul poate fi de post, nu numai alimentele. Trebuie să descoperim valoarea lui, încă e gratis“
Stările noastre emoționale sunt diferențiate atunci când un post este pe cale să înceapă. Putem să resimțim de la sentimente de tristețe până la cele de bucurie nemărginită.
“Putem fi triști din cale afară, doar tristuți sau deprimați, dar putem fi și bucuroși până la exuberanță. Bucuriile sfinte au aceeași dimensiune, nu putem să spunem că Postul Paștelui este mai profund decât un alt post. Fiecare sărbătoare are importanța sa, pentru că până la urmă ce este Crăciunul? Venirea lui Dumnezeu în trupul omenesc, un lucru unic, copleșitor de o frumusețe rară. Dar ce este Învierea? Pentru că toți ne naștem și sărbătorim acest lucru, dar când vorbim de Înviere este ceva ce omenirea nu a mai trăit de 2.000 de ani încoace. Noi trebuie să vedem în Învierea lui Hristos șansa unei vieți dincolo de limita biologică și cea cronologică”.
Întrebat despre ce ar fi mai bine să facă persoanele care suferă de anumite boli în Postul Sfintelor Paști, părintele spune că suferința lor este cea mai nobilă formă de a posti.
“Persoanele care suferă de anumite probleme sunt într-o perioadă de post oricum. Prin suferința lor, ele participă la ceea ce trebuie să participe fiecare creștin, la suferința lui Iisus Hristos. El și-a <<rupt>> inima ca noi să trăim aceste bucurii ale Învierii. Ești chemat la Înviere, la ospățul cel veșnic. Cei care suferă și au anumite prescripții medicale nu este cazul să adauge, să-și pună la risc și mai tare biologia, totul trebuie măsurat. Medicamentele și apa nu frâng postul și ajunul, nu afectează. Oamenii să se hidrateze și să-și ia medicamentele. Suferința lor este cea mai nobilă formă de post”.
Printele Lazăr spune că a observat și câteva fețe mai abătute ale unor enoriași, însă a remarcat și un aspect pozitiv ca urmare a purtării măștii de protecție:
“O mică parte dintre enoriasi nu a revenit la biserică, stau izolați din ce am înțeles, dar cea mai mare parte a revenit, și mă bucur de acest lucru, respectă regulile, poartă mască și tot ce trebuie. Unii au trecut prin boală și s-au întors însănătoșiți, s-au lămurit că nu a fost chiar așa de rea situația și îi mulțumesc lui Dumnezeu. Vă dau un exemplu personal. Eu încasam în fiecare an viroze respiratorii pentru că atunci când stăteam la o distanță foarte mică în cadrul spovedaniei, iar oamenii mai tușeau, erai bolnav. În acest an nu am încasat aceste viroze. Este totuși un câștig pentru că suntem mai atenți și am făcut un pas spre civilizare. Creștinii dacă au o privire atentă, bună și cinstită se pot recunoaște oricât ar fi acoperiți de valurile lumii în care trăiesc”.
Părintele Lazăr mai spune că postul nu ar trebui să se rezume doar la anumite perioade stabilite în calendarul bisericesc: “Să fim echilibrați, măsurați, plini de pace și bucurie în sărbătoare, dar și înainte. Cuvântul post pentru această perioadă are origine slavă, dar cuvântul post are și origine latină, post factum. Eu cred și în postul post-factum, adică de după. Măsura lucrurilor contează chiar și după, e bine în viață să mai gândim și inginerește în viața spirituală, să avem măsură în toate.
Încă un aspect de notat. Să știți că și aerul poate fi de post, nu numai alimentele. Trebuie să descoperim valoarea lui, încă e gratis… El este de la Dumnezeu, chiar dacă l-am alterat noi. Eu cred că purtarea măștii în aceste vremuri ne dă șansa să redescoperim ceva ce ni se pare că e de la sine, prezent și nu are preț, aerul. Dacă mâncarea a avut mereu un preț, de asemenea și apa în ultima parte a istoriei, iată că și aerul descoperim că are”, spune preotul.
În fiecare an, greco-catolicii sărbătoresc Paștele odată cu creștin ortodocșii. “Greco” nu vine de la greci, iar oblăduirea scaunului apostolic se află la Roma: “Noi avem toată tradiția ortodoxă nesimtită în tot ceea ce facem, doar că patriarhia noastră este la Roma. Cu toate că partea occidentală, dacă este să clarificăm, în felul în care își celebrează Paștele, cu o lună mai repede, au dreptate din punct de vedere astronomic. Totul revine de la o numărătoare făcută ulterior asupra calendarului și a rămas un decalaj, dar noi de dragul de a rămâne în tradiția comună a românilor, am rămas cu ceilalți ortodocși în celebrare”, încheie preotul.
este parte a
