De ce emigrează românii?

Casele de sondare a opiniei publice oferă de fiecare dată, răspunsuri certe la această întrebare. Ca un șir de poze vechi atârnate pe o funie într-o curte, unde țărăncile pun hainele proaspăt spălate la uscat.

Există și altfel de răspunsuri la această întrebare. Pentru asta trebuie să cobori un pic în istoria noastră, să sapi în mentalul colectiv și să aduni cioburile unei civilizații pierdute la fel ca un destoinic arheolog.

„Acest “a-ți lua lumea în cap” sub semnul căruia stă România de azi, semnalează sfârșitul unei paradigme sociale și a unei societăți patriarhiale. Este cutremurător exemplul femeii de la țară care pentru a-și înmormânta sora este nevoită să angajeze muncitori de la oraș. Cazul este cu asupra de masură relevant pentru starea de depopulare, de pustiire a satelor si orașelor mici ale țării”,  evocă poetul Ion Mureșan, în prefața cărții eveniment scrisă de Adrian Marian – “De ce emigrează românii?”

Răspunsurile arhetipale vin natural la această întrebare în carte. Zona de sondare a mentalului colectiv e Țara Lăpușului. Exemplele evocate, unele strâns legate de viața și experiența de viață a autorului, te pun pe gânduri sau îți redeschid perspectiva de a vedea și altfel lucrurile, amintirile retrezite îți derulează secvențe dintr-un film de cinematecă – fascinante, uneori șocante, adevărate teme de meditație.

Adrian Marian, un fost jurnalist (din scriitura cărții se subîntelege că “fost” reflectă doar o realitate formală, în fapt, rămas jurnalist, probabil, pentru toată viața), acum director al Școlii de Poliție din Cluj este  autorul acestei cărți. Momentele și schițele (subtitlu) pot fi oricând pagini sau teme de sociologie sau psihologie sociala.

Scoasă la editura Galaxia Gutenberg, și ea o editură înrădăcinată mai recent în aceeași Țară a Lăpușului, cu o prefață de Ion Mureșan și grafică de Ovidiu Avram, cartea lui Adrian Marian este cu adevărat un eveniment, nu doar prin apariție, ci și prin imaginile pe care le reflectă.