Luna Martie, luna femeilor – Bianca Mereuță: Am decis să duc mai departe dragostea pentru carte și educație

by Bianca Baraboi

Luna Martie, luna femeilor! Vă prezentăm poveștile unor femei frumoase care zilnic schimbă lumea, pic cu pic. Azi de Ziua Internațională a Fericirii pentru unii, sau Ziua Mondială a Povestitului pentru alții, am ales să o aducem în prim plan pe Bianca Mereuță, care spune povești și face lumea fericită. De la copii la adulți, dragostea ei pentru carte a ajuns la toată lumea. A pus o cărămidă în creșterea a mii de copii, prin recomandări de cărți, și a ajuns la alții mai puțini norocoși, să le citească povești. Cert este însă, că povestea continuă în cartea ei, pe care o îmbogățește zilnic.

Reporter: Spune-ne puțin, cum era Bianca Mereuță, înainte de grupul Ce le citim copiilor. Cine era ea, ce făcea?
Bianca Mereuță: Bine v-am găsit. Bianca, ca om, înainte de a fonda comunitatea “Ce le citim copiilor’’ era la fel ca și acum, un om cu principii solide, cu claritate în valorile după care îmi ghidez viața și cu dorință mare de a dezvolta proiecte funcționale pe termen lung, realizate la un înalt nivel de calitate și aplecate spre oameni. Din punct de vedere profesional eram strateg de brand, ceea ce sunt în continuare și acum, care urmăresc ecositeme și integrez multiple domenii, mă adâncesc  în cercetarea profundă a unui subiect de interes pentru a-l dezvolta și a-l comunica, în așa fel încât să creeze impact pozitiv în societate. Până la Ce le citim copiilor am lucrat cu companii din România și din afara țării, pentru a le defini valori interne și a le disemina spre echipele lor și proiectele duse spre oameni.

R: Și într-o zi apare ideea grupului. Cum a fost ? Care e povestea grupului Ce le citim copiilor?
B.M: Ce le citim copiilor a venit într-un moment în care am realizat ca viața mea personală nu mai avea un cadru de desfășurare optim raportat la multiplele domenii în care operau proiectele în care eram implicată. A venit ca o continuare a muncii mele de om care caută valori și esențe pe care mai apoi le duce spre oameni și în proiecte și construiște proiecte pornind de la ele. Mai exact, în momentul în care devii mamă, dacă îți dorești să fii alături de copilul tău, dar ești și un profesionist în domeniul tău și vrei ca din ceea ce știi să dai mai departe oamenilor, intervine un zbucium, o zbatere, o ruptură. Realizezi că e foarte greu să le faci pe ambele foarte bine. Nu poți lucra în primii ani de viață ai copilului peste tot. Este epuizant și ajungi în burn-out. Așa că, la mine studiul și munca, din momentul în care a apărut fiul meu, Alex, s-au centrat pe educație, pe metode, pe procese, pe sistem și, mai ales pe carte, ca și conținut fundamental  și certificat necesar în educație. Am luat decizia de a mă îndepărta de domeniul comercial și a de folosi expertiza mea în a aduce plus valoare în educație. De la decizie, la fapte a fost doar un pas. Am identificat nevoia de conținuturi valoroase, bine realizate care să ajungă în fața copiilor încă din primii ani de viață și am început să adun aceste conținuturi, sub formă de cărți în mediul meu, iar apoi a urmat împărtășirea. Prin biblioteca pe care am fondat-o inițial, care acum a ajuns la peste 10.000 de titluri unice în lume, cărți din diverse culturi și spații ale lumii, mi-am deschis apetitul spre cercetarea conținuturilor valoroase în educație și ducerea lor directă spre oameni, iar, mai apoi, prin comunitatea online Ce le citim copiilor, locul în care s-au adunat organic în cei 8 ani de existență peste 152.000 de oameni, am decis să duc mai departe dragostea pentru carte și educație. Povestea Ce le citim copiilor e lungă, complexă și ar necesita numeroase rânduri, însă pe scurt existența acestei comunități care de opt ani oferă gratuit cunoaștere și inspirație unei generații de copii, înseamnă enormă dedicare și o muncă continuă. A dezvolta organic și a face să rămână funcțională și relevantă o astfel de comunitate implică și o doză de nebunie, dedicare și multă rezistență psihică.

R: Câte persoane au fost la început și câte sunt acum? De unde sunt ei?
B.M: Ce le citim copiilor a început într-o seară de octombrie în anul 2015 cu mine, iar în acea seară am invitat în grup trei prietene. Am scris o recenzie la o carte și, până dimineața, eram acolo deja 700 de persoane. Restul este istorie. Am crescut organic până la 152.000 de persoane de peste tot din țară și din diaspora. În fapt, comunitatea are și 119 sateliți, comunități private, care sunt locate în orașe mici, medii și mari din România și din afara țării.

R: De ce e importantă lectura în viața copiilor? Ce ai observat tu?
B.M: Lectura este cel mai important predictor al gradului de democrație a unei societăți. Cu cât societatea înțelege mesajele care vin spre ea, cu atât este mai democratică și fundamentată pe valori. Sună foarte amplu și, poate, teoretic ceea ce vorbesc eu aici, însă dacă privim mai în detaliu, vom observa că de mici copiii care nu au rutina lecturii, de fapt a întâlnirii cu cartea, fie de povești, beletristică, fie o carte care îți aduce înainte cunoștințe fundamentale de referință, nu dezvoltă o relație cu învățarea, nu își mai pun întrebări, nu mai sun curioși, nu mai raționează și nu mai devin creatori. În momentul în care copilul care crește și devine adult, nu mai are toate aceste aptitudini, atunci el nu va înțelege lumea în care trăiește și va răspunde stimulilor fără să discearnă. Acesta este un pericol pentru umanitate în sine.
Apoi, după ce trecem de acest nivel fundamental, de întâlnire cu cartea, de înțelegere, evaluare și analiză a conținuturilor, cei care iubesc cartea, și, de fapt educația, devin creatori, devin cei ce-și imaginează și înțeleg mai mult și pot construi, pot crea, pot inventa mai mult pentru societate.
Practic viața însăși este cartea și cartea ne asigură continuitatea vieții, a umanității, a mai binelui.  

R: Cred că ești ca un ghid pentru părinți… Ce ți-au zis ei, de-a lungul anilor?
B.M: Ooo, de toate. Ca în orice, înspre mine vin și bune și rele. Mă concentrez asupra celor bune, pentru că ele sunt motorul dezvoltării și, oricum, sunt net superioare ca număr și ca sensibilitate și raționalitate a mesajului. Ca să rezum: multe mulțumiri reale și autentice pentru tot ceea ce am creat. 

R: Și între timp a apărut și propria ta editură. Zi-ne despre ea.
B.M: Signatura este o extensie a mea, a personalității mele, a felului în care văd eu educația și lumea. Este parte din felul meu de a privi și de a simți pentru oameni. Signatura este despre autenticitate, despre o construcție temeinică a caracterului fiecăruia dintre cei care intră în contact cu cărțile noastre. Este o invitație la a ne construi ca oameni, fie că suntem oameni în devenire, fie că suntem adulți si vrem să ne regăsim. Singatura este despre frumusețe, e o invitație la a vedea frumosul în multiplele sale forme. Este despre dialog și comunicare și relație. Signatura în acest moment are un portofoliu de peste 100 de albume ilustrate, cum spuneam, invitații la a–i descoperi pe cei mai bine cotați creatori ai lumii și, de anul trecut, am început să dezvoltăm o colecție dedicată educației, modurilor de a educa care sunt mai ancorate în nevoile actuale ale societății, dar, bazate pe principii verificate. Signatura este despre calitate fără cusur în produsul său, dar și în relațiile cu toți cei pe care ni-i aducem aproape.

 R: Au fost si perioade grele în tot acest timp. Și nu mă refer aici la pandemie, știu că depozitul vostru a fost afectat…
B.M: Bineînțeles că au fost periaode grele, care continuă și vor mai fi. Depozitul nostru a fost intr-adevar sensibil afectat în urmă cu doi ani, în urma unei inundații, dar ne-am revenit . Comunitatea s-a strâns în jurul nostru, ne-a sprijinit, au cumpărat cărți și am depășit momentul. Sunt și acum recunoscătoare pentru felul în care oamenii s-au adunat în jurul nostru. Însă acela a fost doar începutul unui șir de dificultăți. În anul 2022, hârtia foarte de calitate pe care noi ne realizăm produsul editorial a devenit excesiv de scumpă, i-a crescut prețul cu 300% și noi, din dorința de a ne păstra  calitatea la un preț optim pentru piață, am făcut eforturi deosebite și ne-am asumat riscuri. Până la urmă s-a dovedit că am mizat pe o carte câștigătoare și am reușit să depășim și aceste momente.
Acum, odată cu începerea războiului din vecini și creșterea inflației, simțim o scădere a puterii de cumpărare și, de asemenea, ne confruntăm cu veșnica situație în care în România este nevoie de informare constantă și masivă pentru a determina categorii populaționale mai largi să înțeleagă rostul cărții în viețile lor.

R: Ești online mult, ești activă și în afară, faci tot felul de proiecte cu cărți… Ai timp și de pauză, să îți încarci bateriile cumva?
B.M: Pauza este extrem de importantă în economia vieții. Într-adevăr sunt în multe locuri, însă, în special în weekenduri, îmi dedic timpul familiei și mie. Încerc să balansez cât de mult pot munca cu timpul personal, deși, într-adevăr, muncesc consecvent, constant și mult.

R: Ce proiecte ai în desfasurare? Care e cel mai pe sufletul tău?
B.M: Dezvolt editura și planific să coordonez în viitorul apropiat un număr mai mare de creatori români pe care să îi public, lucrez atât pentru editură cât și pentru asociație la un program național de promovare a gândirii critice și a creativității. Tot ce fac este pe sufletul meu și pentru buna educație a copiilor și a părinților.

 R: Am văzut că Alex băiețelul tău e din ce în ce mai activ, și el, și îți urmează exemplul cumva… E îndrăgostit de cărți.
B.M: El a fost alături de mine de la început. De fapt de la el a pornit totul. M-a însoțit dintotdeauna în această călătorie și este o normalitate pentru el să fie între copii, să învețe și să aplice ceea ce vede. Iubește cărțile. Citește mult și literatură, însă îl atrag și mai mult cărțile cu informații exacte, gen enciclopedii.

R: De unde vine inspirația pentru cărțile tale?
B.M: Cărțile pe care le scriu eu sunt inspirate din realitatea mea și din propriile trăiri pe care le pot exprima. Cărțile pe care le public sunt rodul unui studiu amplu pentru a integra un discurs centrat pe valori și pe construcția caracterului uman. Caut cu aplecare creatorii, îi urmăresc atât comportamentul personal al acestora și apropierea reală și cu pasiune de ființa umană, cât și modul în care își urmează visele profesionale și evoluează în carieră. Inspirația mea vine, de asemenea, din studiul nevoilor societății în care trăiesc. Văd ce ne lipsește și prin ceea ce public și proiectele pe care le dezvolt în jurul a ceea ce public, îmi doresc să sprijin această țară și mai ales să le ofer copiilor, părinților și dascălilor calitate în educație.

R: Cum e Bianca acum, după atâția ani de muncă în folosul comunității, cu ghilimelele de rigoare? Lucrezi cu și pentru oameni, pentru copii… iar prin simplul fapt că le recomanzi o carte ajungi să fii parte din viața copilului respectiv, cred eu…
B.M: Sunt același om dedicat în ceea ce fac și pasionat de educație. Uneori mă simt obosită și nu pot să spun că optimismul mai este la cote de 100%, așa cum era acum zece sau opt ani. Pe măsură ce am evoluat în acest domeniu, nu i-am mai văzut doar părțile pozitive, ci și fel de fel de bariere,  dar eu sunt un om pozitiv și știu care îmi este misiunea. Atât timp cât voi fi sănătoasă voi continua să le servesc oamenilor prin ceea ce fac și o voi face cu aceeași integritate și pasiune.

R: Care sunt planurile de viitor, pentru tine, pentru proiectele tale?
B.M: Am tot zis despre proiecte, însă am lăsat deoparte câteva aspecte importante legate de balansul profesie-viață personală. Îmi doresc mai mult echilibru, îmi doresc mai mulți colaboratori, îmi doresc ca oamenii să își deschidă mai bine ochii și să vadă cine chiar le aduce calitate și bun simț în actul educațional și cine vede cu adevărat copilul. Îmi doresc mai mult împreună și voi duce mai departe aceste gânduri în tot ceea ce fac.

R: Ce îi sfătuiești pe părinți, sau ce le recomanzi, din punct de vedere al omului care a văzut că cititul/poveștile/lectura are un rol extrem de important în viața unui copil?
B.M: Să nu uite că cel mai de preț dar pe care îl pot oferi copiilor lor este timpul petrecut cu ei, făcând împreună lucuri care să îi facă fericiți și îi îndrumă pe cei mici în a privi educația ca o continuă formă de bucurie, de cunoaștere și de echilibru personal. Rezultatele nu se văd imediat, dar tocmai acesta este farmecul. Nici semințele plantate primăvara nu dau roade până toamna. Roadele unui copil educat cu răbdare și aplecare sunt devenirea lui ca adult educat, creativ și bun cu sine și cu ceilalți.

Te-ar putea interesa si

Comenteaza