Duminica, fiecare are propriul ritual. Unii merg la biserică, alții scot câinele la plimbare, tineretul merge la mall, alții lenevesc în pat până la orele amiezii. O tradiție care încă rezistă și se respectă printe mulți clujeni este însă târgul de vechituri de la Expo Transilvania. Oser-ul de duminică adună zeci, sute de oameni amatori de chilipiruri, lucrușoare vechi sau noi, mai mult sau mai puțin utile, dar care stârnesc măcar curiozitatea, dacă nu și dorința de a cumpăra ceva.
De cum intri pe una dintre cele două porți de acces, te lovește mirosul puternic de mici și cârnați la grătar, care va persista cu sigurnață și după ce vei ieși de pe acolo. E agitație mare. Se întâmplă des ca vânzătorii să vină încă de sâmbătă seara să-și parcheze mașinile și să-și rezerve cele mai bune locuri. Oricum, Strada Dâmboviței până la piața IRA este sufocată de mașini în duminicile în care se organizează piața, spre nemulțumirea unora dintre locuitorii din zonă.
Pe la 7 dimineața începe nebunia. Intrarea costă 1 leu pentru clienți. Pentru o secundă, te gândești că e prea puțin, dar se strâng ceva bani de la sutele de oameni care vin și pleacă. Peisajul e dominat de haine. Puse morman pe jos, pe o măsuță improvizată, pe bordul mașinii sau într-un mic cort amenajat, de unde auzi tot felul de reclame: „Trei la 10 lei”, „două la 5 lei”, „haideți, veniți la probat!”. Sunt și haine vechi, unele ponosite, aproape de deteriorare, dar sunt și altele bune de purtat.
Vânzătorii, fiecare în legea lor, încearcă să-și atragă clienții: „Cu acest aparat se pot decoji legume sau fructe, în spatele mânerului are un cuțit foarte ascuțit. Selectăm câteva puncte în mijlocul roșiei de exemplu, înfingem cu partea din față și datorită formei lamelor, ele prind contur prin diferite modele. Alte exemple precum morcovul, castravetele sau cartoful, se curăță extraordinar cu acest aparat. Se clătește doar cu apă rece, nu necesită foarte multă atenție. Produsul este din Germania și costă doar 35 de lei. Cine cumpără are și o carte cu instrucțiuni”, spune un tânăr comerciant.
La mică distanță de el, un domn mai în vârstă are o ofertă mai bună: „Uite aici, hai să vă arăt ceva, dacă tot sunteți curioși. Când vrei să tai un cartof sau ceva pentru salată poți să folosești modelul acesta, dar oamenii nu știu. E 15 lei, se vede prețul pe el, dar îl dau la 10 lei”. Aici intervine arta negocierii.
Câțiva metri mai încolo, un bărbat imobilizat într-un scaun electric cu rotile are și el câteva obiecte de vânzare. Mă apropii și aflu că are 67 de ani și ambele picioare amputate din cauza cangrenei. Vinde niște gheme de ață, fostul său telefon mobil cu butoane, un breloc, o pereche de ochelari, un portofel vechi, două baterii și un ceas: „Dau trei gheme de ață cu 10 lei sau două cu 5. Le pun așa pe mână și le fac singur. Ăla de jos e telefonul meu vechi. Acum am unul nou pentru că mi l-a luat băiatul meu, care e plecat în afară. Eu stau într-un cămin de nefamiliști undeva în apropiere și vin până aici așa, când îmi permite vremea”, spune bărbatul.
Și-a scos bucuros telefonul din buzunarul de la piept, unul mai performant, cu touchscreen. După cum se uită la el, nu prea știe să îl folosească, dar e mândru că îl are. Între timp, o doamnă îi întinde câțiva bănuți și o porție de mâncare la pachet. Vizibil recunoscător, bărbatul în scaun cu rotile a început să plângă și i-a sărutat mâna binefăcătoarei sale. Da, oamenii vin aici să își vândă obiectele de care nu mai au nevoie, dar și povestea.
Pentru câțiva leuți, orice e de vânzare aici. De la ghete sau pantofi cu toc, la blănuri, tablouri, unelte, jocuri video, cratițe sau chiar un Tv cu tub catodic. Și totul e negociabil, aproape de fiecare dată cumpărătorul iese în avantaj. Se aplică și strategia ”neinteresatului”, care pleacă după ce se uită la un obiect, iar vânzătorul lasă și mai mult din preț pentru a-l convinge. E hărmălaie și înghesuială, dar arta conversației și creativitatea își fac loc prin toată nebunia. Le descoperiți doar căutând cu atenție și răbdare… Clienții vechi știu și câteva ponturi. Vin de dimineață tare și știu exact unde găsesc chilipirurile. Pentru cei noi, avem un sfat: înarmați-vă cu răbdare și rămâneți deschiși la noi experiențe. Până la urmă, e avantaj client: prețurile sunt mici, și desigur, negociabile!
Cezar Leizeriuc