CA-N CER SAU CANCER? Despre promisiuni și speranțe legate de a doua cauză de mortalitate la nivel mondial

by admin

CA-N CER! E o promisiune din domeniul credinței, dar dacă încercăm să scriem literele una după alta, fără liniuță și pauză, obținem un cuvânt care semnifică suferință, tratamente nesfârșite, a doua cauză de mortalitate la nivel mondial.

Suntem departe de a vă anunța că s-a descoperit o injecție miraculoasă pentru a trata cancerul, dar am aflat de la Horea Porumb – și vă vom relata mai jos – că în anumite situații acest lucru n-ar fi imposibil. Ne-am întâlnit cu domnia sa de două ori, dar putem spune că nu a fost de-ajuns, iar materialul de față este doar o urmă a ceea ce ar fi putut fi. E greu, dacă nu imposibil, să folosești cuvinte puține pentru a sintetiza informații adunate într-o viață dedicată științei. In afară de pasiunea pentru știință, Horea Porumb scrie proză scurtă și este un neobosit călător. Este membru al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor din România și a publicat, în total, 11 cărți. Cea care va fi lansată în 25 septembrie, întitulată „Înconjurul lumii în doi” (Editura Eikon), este o carte de călătorii. Cartea pe care v-o recomandăm însă în acest articol, întitulată „Să vorbim despre cancer” (Editura Dacia), este un manual/îndrumător pentru toți cei interesați de apariția, prevenirea sau tratamentul cancerului.

”Pe lângă cauzele fizice sau chimice, cele psihice sunt importante pentru declanșarea bolii. Nu suntem mulțumiți, ne aflăm sub stres continuu, așa că unele organe se inflamează, sistemul imunitar slăbește, iar organismul nostru nu se mai poate apăra. Facem lucruri prostești, eforturi fizice supra-solicitante, insistăm în vicii, pe când totul trebuie făcut cu moderație. Trebuie să trăim frumos, cu respect pentru ființa care suntem!”, Dr. Horea Porumb, Universitatea Paris-Nord, Institutul „Gustave Roussy”.

Horea Porumb este clujean, absolvent de Racoviță. Are un frate geamăn. La 26 de ani și-a luat doctoratul în biofizică, după ce a studiat în Anglia, la „University of London King’s College”. A predat la UMF Cluj, timp de 13 ani, apoi a luat calea străinătății. Când a ajuns în Franța, una dintre lucrările lui se afla deja pe masa de studiu a celor de la Institutul „Gustave Roussy” din Villejuif, un mare spital oncologic și centru de cercetare științifică din sudul Parisului, așa că a fost angajat pe loc. De atunci a lucrat până la pensie în domeniul cancerului, și, în paralel, a predat la Universitatea Paris-Nord. Este intransigent, dar când vorbește de proiectele în care a fost implicat (multe la număr) capătă o însuflețire caracteristică oamenilor de știință.

(foto pe coperta cărții 1: Horea Porumb cu fratele său geamăn, Tudor, studenți doctoranzi, pregătind un voiaj în jurul Pământului. foto 2, coperta cărții „Să vorbim despre cancer”).

Servus Cluj… Din cartea „Să vorbim despre cancer” (disponibilă pe internt) reiese că sunt trei mari direcții din care poate apărea această maladie: mediul înconjurător, alimentația și zona de proveniență.

Cancerul apare atunci când într-o aceeași celulă a corpului nostru se acumulează (la nivelul ADN-ului) un număr de mutații genetice. Cauzele acestor mutații se pot grupa în fizice și chimice. În categoria celor fizice se află unele greu evitabile, precum bombardarea ADN-ul cu radiație cosmică (aceasta este mai intensă când ne aflăm în avion), cu radiația provenind din pământ (de pildă, cu radonul radioactiv emanat de roci), cu raze ultraviolete, inclusiv, în unele cazuri, cu lumină din spectrul vizibil. Cât despre cele chimice, acestea sunt ușor de ghicit,  pesticidele și unele tipuri de E-uri, tutunul, dar și super-oxidul (oxigenul reactiv) generat în corpul nostru în timpul efortului fizic, sau din cauza stresului, sau când trudim… să digerăm hrana… și băutura. Că e fizică sau chimică, agresiunea acționează în cele din urmă  asupra ADN-ului, care suferă modificări structurale, iar dacă se întâmplă să fie afectate genele care sunt implicate în proliferarea celulară, celula respectivă începe să se multiplice necontrolat. Cât despre legătura dintre tipul de cancer și gradul de civilizație, sau zona de pe glob… japonezii care au emigrat în America, deși au continuat să trăiască în comunități, nu au mai făcut cancerul de stomac, care era endemic în țara lor de origine, ci de colon, la fel ca ceilalți americani. E greu să găsești o explicație simplă.

Servus Cluj… Să fie implicat consumul de carne?

Că hormonii ce persistă în carnea pe care o mâncăm nu ne fac bine e lesne de înțeles. Dar alte extrapolări ar fi hazardate. Este celebră observația că în India se mănâncă de nu știu câte ori mai puțină carne, iar incidența bolii este tot de atâtea ori mai mică, de unde presupunerea simplistă că  vina pentru cancer o are consumul de carne…

Îmi permit să remarc faptul că de ani de zile fertilizăm ogoarele doar prin aport de azot, fosfor și potasiu, uitând celelalte oligoelemente, care s-au epuizat demult. Plantele pe care le recoltăm pentru hrana noastră sau a animalelor au carență de magneziu, zinc, seleniu, mangan, cobalt, etc…., iar carența se transmite animalelor care se hrănesc cu aceste furaje, transmițându-ni-se apoi și nouă. Întreg lanțul vegetal și animal e suferind atât prin lipsa oligoelementelor, cât și prin infestare cu pesticide, fertilizatori, hormoni și antibiotice. Dacă noi am fi avut minte, am fi transformat toată agricultura noastră într-una „bio” și am fi fost în fruntea exporturilor. Așa a făcut Finlanda, în timp ce în Franța, pentru că masa de manevră politică este reprezentată de țărani, câștigă alegerile cei care promit că toată recolta este cumpărată la un preț dinainte stabilit. Așa că fermierii produc nebunește pompând solul cu cantități nerezonabile de îngrășăminte, iar acum câmpurile și apele freatice sunt atât de infestate cu nitrați, încât nu se mai poate folosi apa din fântâni. Secole trebuie să treacă pentru ca totul să revină la normal.

Servus Cluj… Se zice că, dacă mănânci mai multă verdeață ești mai sănătos, eviți problemele foarte grave de sănătate. Sunteți de acord?

Dacă-i vorba, avem un tub digestiv care prefera și digera grăsimi de acum 5000 de ani și poate nu ați aflat că „interdicția” legată de consumul de ouă, slănină, carne grasă… a fost ridicată recent.

Se spunea că, după ce vor fi avansat în vârstă cei care au adoptat vegetarianismul, vor deveni vizibile efectele carențelor, vom vedea generalizarea osteoporozei, dar nu știu dacă prezicerea s-a împlinit. Să nu uităm însă că omul este omnivor și să-l privezi de o latură a alimentației sale nu poate fi bine. Carnea conține grăsimi, aminoacizi, lipide, fier, singurul mod de a asimila fierul fiind cel din hemoglobină, putem mânca pilitură de fier sau oxid de fier cât dorim, căci se va asimila foarte greu. Pe de altă parte, în ziua de astăzi, să te hrănești doar cu vegetale, care, la rândul lor sunt chimizate, nu este tocmai înțelept. Ca să trăiești sănătos, trebuie să cumperi lucruri adevărate. Există o tendinta, oamenii plătesc în plus pentru a cumpăra ceva „organic”, însă ceea ce se cumpără acum ca fiind „bio”, este de fapt un sprijin pentru adevărata cultură de acest gen, care va apărea peste încă vreun deceniu, când se va fi „purificat” natura. În general rămânem, sau am devenit foarte pretențioși, căci preferăm fructele cu aspect impecabil, tomatele perfect netede și complet colorate… Dimpotrivă, în Scandinavia sau Germania, fructele cu viermi sunt primele cumpărate, ca o garanție că nu sunt toxice.

Din punctul nostru de vedere, în calitate de consumatori, trei sunt genele introduse în plantele „modificate genetic” de către faimoasa companie americană „Monsanto” (între timp, cumpărată de germanii de la „Bayer”) și care ne interesează cu precădere. Prima este cea de rezistență la un anumit erbicid, faimosul „Roundup”: pulverizezi toată cultura, toate plantele mor, doar cea modificată genetic rezistă. S-au făcut studii din care să rezulte că produsul genei, în sine, nu ar avea vreun efect toxic, uitându-se faptul că planta pe care o ingerăm continuă să aibă erbicidul în sevă. Un cercetător francez, deși „nu avea voie” să facă astfel de experimente, a crescut șoricei timp de câțiva ani, hrănindu-i cu plante modificate genetic și cultivate în prezența erbicidului,  iar aceștia au dezvoltat niște tumori infernale. Cercetătorul a fost… sancționat. A doua genă codifică o proteină-insecticid. Nu sunt studii care să spună că ar fi dăunătoare pentru oameni, este o proteină pe care noi o digerăm. A treia genă este cea care împiedică fructele să putrezească, ea generează un fel de anti-micotic/anti-biotic. S-a crezut că va fi în avantajul nostru: industriașii care culegeau produsele verzi și apoi le colorau înainte de a ajunge pe piață, puteau acum să le culeagă coapte, pline de vitamine, căci nu mai putrezeau. În realitate, utilizarea genei a fost perversă: fructele, culese în plin sezon, au fost depozitate până în sezonul rece, spre a fi vândute când aveau preț bun, dar cu vitaminele… moarte. Scandalul legat de plantele modificate genetic e însă de altă natură: semințele recoltate din producția unui an nu pot fi replantate pentru producția anului următor, pentru că li s-a introdus o genă de „infertilitate”, care îl obligă pe fermier să achiziționeze semințe noi de fiecare dată.

Servus Cluj… Prevenția cancerului este la început în România. Există teste pentru urmărirea genelor care ar putea suferi mutații și depistarea precoce a acestora?

Pe plan mondial se lucrează la acest aspect. Am menționat faptul că mutații ale anumitor gene, acumulate în cadrul unei aceleași celule, inițializează dezvoltarea cancerului. Genele nemodificate sunt denumite „proto-oncogene”. In general, mesajul genetic al proto-oncogenelor este „transcris” și apoi „tradus”  în proteine ce au rol de receptori, de factori de creștere, de factori de transcripție, sau de enzime de semnalizare implicate în proliferarea celulară. Prin mutații punctuale, prin duplicarea localizată sau prin translocarea cromozomială aceste proto-oncogene devin „oncogene dominante”, astfel că proteinele pe care le produc perturbă activitatea normală a celulei și pot conduce la diviziune celulară necontrolată. Pe de altă parte, mai există gene care, în stare nativă, inhibă creșterea celulelor canceroase. Ele sunt denumite „gene supresoare de tumori”; pierderea sau sub-exprimarea acestor gene prin mutații similare celor menționate mai sus faciliteaza, de asemenea, o diviziune celulară nedorită. Așadar, mutații la ambele categorii de gene conduc la cancer.

E posibil să monitorizăm la pacienți nivelurile de expresie ale genelor răspunzătoare de cancer și să precizăm care, din cele peste o sută de astfel de gene, sunt implicate într-o anumită tumoare și să identificăm astfel ținte potențiale în vederea terapiei. Analiza expresiei genice (va) permite, de asemenea, descoperirea unor biomarkeri și a semnăturii genice a unui anumit fenotip. Aceasta (va) permite punerea diagnosticului, anticiparea progresiei și agresivității tumorii, a prognosticului, predicția eficacității tratamentului terapeutic și/sau identificarea pacienților care ar beneficia de o anumită terapie. Remarcați că am vorbit la viitor.

Servus Cluj… Ar fi interesant să ne cunoaștem secvența propriului genom?

Această metodă e mai accesibilă acum, inclusiv în România. Cu titlu de amuzament, costă între 60 și 80 de dolari ca să afli din ce parte a lumii ți se trag strămoșii, să-ți descoperi rude despre existența cărora nu aveai habar, inclusiv… copii nelegitimi. Utilizată la nivel comercial, de „amator”, nu este etic să ți se propună secvențarea genomului pentru a-ți descoperi eventuale boli ascunse. De altfel, menționez faptul că ceea ce ne dă individualitatea și, implicit, starea de sănătate, nu este numai bagajul genetic al celor 1014 celule „de om” care ne constituie, ci și cele 1015 celule de bacterii cu care trăim în simbioză. Acestea din urmă, mai mici, sunt de zece ori mai numeroase și de o imensă varietate.

Servus Cluj… Ar fi totuși ideal să fie descoperite genele „rele” înainte de declanșarea bolii. Așa cum au făcut unele actrițe celebre de la Hollywood.

În cazul cancerului, doar puține oncogene mutante se transmit ereditar. Două dintre acestea sunt genele BRC 1 și BRC 2 (BRC vine de la „breast cancer”, cancer de sân). Da, cele la care vă referiți au descoperit că aveau genele BRC mutante și s-au operat la sân înainte de a face boala (care era probabilă, dar nu certă), refuzând să poarte „sabia lui Damocles” deasupra capului. Nu știu dacă este soluția cea mai bună, iar când se ajunge la procreația asistată în vitro, discuția devine și mai serioasă. În prezent, se fac aceste depistări, urmate chiar de intervenții genetice in vitro, inclusiv clonaje,doar pentru animalele de companie sau de la ferme.

Servus Cluj… Ne povestiți despre un studiu mai deosebit în care ați fost implicat?

Am avut norocul să particip la cercetarea de vârf, de ultima oră, pe tot parcursul carierei mele. Am lucrat la un moment dat în domeniul „oligonucleotidelor” (secvențe sintetice, scurte, de ADN, care pot bloca exprimarea unei gene anume alese).  Un astfel de proiect a condus, literalmente la „tratarea cancerului cu o singură injecție”. Era în anii 90, a fost o surpriză și pentru noi… Rezultatele au schimbat complet paradigma despre tratamentul cancerului, căci până atunci medicamentele se numeau „citostatice”, adică inhibitoare ale proliferării celulare, dar apoi denumirile s-au modificat, pentru a accentua faptul că ele trebuie să elimine, să ucidă celula canceroasă, nu doar să o împiedice să crească. Veți vedea cum s-a ajuns la acest lucru.

Este vorba de leucemia mieloidă cronică cu așa zisul „cromozom Philadelphia”. Patruzeci la sută din bolnavii de leucemie au acest cromozom, care rezultă din ruperea a doi cromozomi și sudarea lor în mod greșit. La joncțiunea celor doi apare o genă nouă, care codifică o neo-proteină, alcătuită din fostele proteine Bcr și Abl, ce erau prezente în celulele normale. Neo-proteina Bcr-Abl are o altă localizare celulară și e responsabilă de inducerea stării proliferative.

Noi dezvoltam la acea epocă posibilitatea de a fabrica un fragment de ADN care să vizeze și să interzică producerea unei anumite proteine, iar un coleg de-al meu din America tocmai sintetizase substanța ce țintea joncțiunea Bcr-Abl. El primise vestea că în clinica de alături exista o pacientă care ratase toate terapiile și care urma să moară de leucemie a doua zi, și care insista să se încerce asupra ei ceva experimental. Atunci era voie să facem așa ceva, dar acum poate dura doi ani să obții o aprobare. Parcă îl văd pe colegul meu, avea în eprubetă substanța, a filtrat-o și a injectat-o pacientei, iar aceasta s-a făcut bine imediat. Trăiește și acum, e polițistă în fața spitalului și o întâlnește în fiecare zi. Întrebarea este cum a fost posibil să oprești leucemia printr-o singură injecție? Ei bine, injecția declanșează un proces natural numit „apopotoză”, sau „moarte celulară programată”, tot așa cum frunzele arborilor se veștejesc toamna. În urma țintirii neo-proteinei Bcr-Abl, celula „s-a vindecat”, dar, neavând nici proteinele Bcr și Abl native, care să-i permită să fie o celulă „normală”, a declanșat apoptoza și „s-a sinucis”. Apoptoza s-a produs în toate celulele ce conțineau această aberație cromozomială, iar organismul s-a curățat de celulele leucemice de pe urma unei singure intervenții.

Servus Cluj… S-a continuat acea linie de cercetare, metoda se aplică în prezent?

S-a redefinit noțiunea de medicație anti-cancer. Un medicament anti-cancer nu trebuie să fie doar „citostatic”, adică să oprească proliferarea celulei, trebuie să fie „citotoxic”, să determine celula canceroasă să se auto-elimine. Metoda pe care am descris-o s-a aplicat în SUA, apoi în Anglia și era pe punctul de a fi introdusă în Italia, dar a fost stopată de marile companii farmaceutice: „Cum e posibil să tratezi cancerul cu o injecție care costă doar 8 dolari?!” După aproximativ 10 ani, industriașii au venit cu pilule ce ținteau aceeași neo-proteină, pe care însă trebuia să le iei zilnic și care costau de vreo mie de ori mai mult.  Medicamentul este disponibil și în România, se numea la origine Gleevec, dar se vinde sub diverse nume comerciale, și, nimic de zis, este un produs remarcabil.

Servus Cluj… Aș vrea să mergem mai departe, credeți că în viitor boala canceroasă va fi eradicată?

Este foarte greu, se avansează pe un front din ce în ce mai larg, aflăm mereu lucruri noi, dar deja nu se mai moare ca înainte, inclusiv datorită depistării precoce. Doi dintre factorii ce favorizează cancerul ar putea fi eliminați și ei prin voință: fumatul și starea supraponderală a populației. Țesutul adipos, contrar a ceea ce credem noi, nu e numai un țesut de rezervă, ci o glandă care stimulează proliferarea celulară. Se zice că dacă populația lumii reveni la talie normală s-ar reduce frecvența cancerului cu o treime, iar treimea următoare s-ar câștiga dacă s-ar renunța la tabac.

Veți întreba de ce unele persoane fac cancer, inclusiv câteva care au trăit virtuos toată viața, iar alte nu? Un răspuns poate fi acela că persoanele respective dispun de o fragilitate cromozomială accentuată și că mecanismele de corectare a mutațiilor nu funcționează corect. Trebuie să ne păzim, să nu suprasolicităm mecanismele de apărare cu care toți suntem dotați.  Veți întreba, de asemenea, de ce facem cancer într-un organ și nu în altul? Probabil boala atacă organul care a fost o lungă perioadă de timp „nefericit”, rău oxigenat, inflamat. Corolarul ar fi că suntem datori să ne facem controale medicale regulate, dar, mai ales, să fim ponderați în viață și să fim atenți la semnalele transmise de corp.

Cristina Pintilie Șendrea

Te-ar putea interesa si

Comenteaza